Metode de ultimă generație în învățământ

                Are ca note caracteristice, pe de o parte :             a) preocuparea diferită a membrilor din acelaşi grup cooperativ              b) o anumită dinamică a grupurilor formate ad-hoc în fiecare grup, fiecare membru are rangul de „expert” într-un anumit aspect al subiec­tului de studiat. Astfel se ajunge la acoperirea completă de către elevi a sarcinilor de predare a subiectului întreg . O schemă de principiu a folosirii metodei mozaic (în realitate, sunt utilizabile mai multe variante), ar putea fi următoarea : Pasul 1 : după ce împarte textul de studiat în părţi cu o anumită semnificaţie logică şi „pune în temă” elevii, relativ la conţinutul de studiat, profesorul formează grupurile cooperative iniţiale (numite grupuri „originare” sau grupuri-„casă”). Mărimea fiecăru grup este egală cu numărul părţilor în care a fost fragmentat materialul de învăţat. Le distribuie materialul de lucru, adică textul de studiat. Fiecare fragment al textului poartă

                Şi-a luat numele de la mijlocul didactic (un cub) prin care vehiculează sarcinile către elevi. Ea reprezintă o modalitate de predare-învățare ce valorifică resursele elevilor de participare conștientă la descoperirea cunoștințelor și a relațiilor dintre acestea. Este una dintre metodele cel mai clar consacrate dezvoltării gândirii critice. Structurarea învățării pe baza rezolvării celor șase sarcini (corespunzătoare celor șase fețe ale cubului) provoacă elevii în principiu pe întregul traseu al nivelurilor cognitive propuse de Bloom, în cadrul taxonomiei sale. Metoda este utilizată atunci când dorim să aflăm cât mai multe informații despre un fenomen, o teorie ş.a., privindu-le pe acestea din diverse puncte de vedere .         Cum se aplică această metodă?      Profesorul pregătește un cub din carton pe ale cărui șase fețe înscrie șase sarcini: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argu­mentează. Dacă își proiectează lecția pe baza acestei tehnici, ar

            Pe terenul metodologiei de dezvoltare a gândirii critic-reflective a fost concepută o tehnică înrudită cu metoda cubului, utilă pentru, formarea dorinței și deprinderii elevilor de a cerceta un subiect sub multiple perspective. Astfel, tehnica intitulată 5 W şi H - după abrevierea interogațiilor englezești „Why? What? When? Where? Who? How?” - este adesea folosită și în realizarea analizelor inițiale din cadrul unor proiecte educaționale, dar apare invocată și ca metodă didactică.           Etapele de parcurs pentru aplicarea în spațiul educațional formal devin simplu de înțeles dacă privim cele șase interogații la care face referire metoda: De ce ? Ce ? Când ? Unde ? Cine ? Cum.?. Această metodă poate fi folosită atât pentru sarcini frontale, cât și pentru activități independente sau rezolvabile în grupuri mici de elevi.            Metoda celor șase întrebări poate acoperi ca durată aproape toată secvența de predare-învățare a noilor informații, dacă pe aceasta din

          Este asemănătoare brainstormingului. Poate fi intitulată brainstorming pe grupe mici. Este o metodă axată mai ales pe producere de idei rezolutive pentru o problemă dată, ea presupunând elaborarea unui mare volum de soluții. Numele îi provine de la ce consacrat-o, iar atributul 6-6 se leagă de modul de organizare a activității elevilor (de pildă, De Peretti şi colaboratorii săi. 2001. o denumesc şi mai clar metoda Philips 6-6 pm , adică p - participanți, m - minute). Ca elemente specifice, se pot menționa : grupul căruia i se adresează se împarte în subgrupuri de câte 6 , fiecare subgrup fiind reprezentat în dezbaterea finală de un lider. Modul de structurare şi aplicare a metode permite utilizarea ei şi cu grupuri mari , de până la 50 de membri.  ( Moise Constantin , Seghedin Elena , 2009 , p.374 )           Modul de desfășurare a unei reuniuni Philips 6-6 (în antrenamentul grupurilor creative propriu-zise) cuprinde etapele :           1) organizarea subgrupurilor, de

          Este o variantă de brainstorming organizată grafic , astfel încât să faciliteze conștientizarea relațiilor dintre elementele învățate. Ea poate fi folosită atât în faza de evocare, cât și în faza de reflecție. Unul dintre rosturile ei este acela de a stimula gândirea înainte de a studia mai temeinic   un anumit subiect. Mai poate fi folosită și ca mijloc de a rezuma ceea ce s-a studiat, ca modalitate de a construi asociații noi sau de a reprezenta intuitiv noi sensuri. Este o modalitate de învățare ce poate servi drept instrument eficient în dezvoltarea unor deprinderi , între care esențială este cea de asociere a informațiilor pe ,,idei ancoră ’’ . Este, însă, înainte de toate , o strategie de găsire a căii de acces la propriile cunoștințe, opinii sau convingeri legate de o anumită temă. De asemenea, prin modul în care se desfășoară, poate servi la informarea elevului despre anumite cunoștințe sau conexiuni pe care acesta nu era conștient că le are în minte.          

          Este foarte frecvent invocată, considerându-se că are posibilități reale de a fi translată din sfera creativității expuse în procesul didactic.            Numele provine din cuvintele englezești brain (creier) și storming (furtună) , ceea ce în limba română conduce la echivalentul asalt de idei.              În activitățile didactice , brainstorming-ul are următoarele etape :          1. Într-un prim moment , se prezintă grupului de exersare (alcătuit din 2 până la 12 membri) o problemă de rezolvat (exemplu : cum să fie diminuatele efectele sărăciei într-o localitate dată). Odată cu aceasta grupului i se fac cunoscute 2 principii :                  a) cantitatea este cea care determină calitatea soluțiilor                  b) evaluarea soluțiilor se face amânat , deci în altă etapă decât cea de emitere a lor de către membrii grupului           Și cele 4 reguli :                 a) suspendarea criticii și autocriticii pe toată durata propunerii soluțiilor    

                          În ultimul timp lumea didactică se confruntă tot mai des cu încercarea de a promova noi metode de învățământ. Se dorește renunțarea la metodele clasice în care profesorul dictează și elevul scrie. Se caută tot mai mult metodele practice , în centrul cărora să se afle elevul și care să îi dezvolte anumite abilități, cum ar fi gândirea critică.             În postările ce urmează voi prezenta câteva dintre metodele noii generații , metode special concepute pentru a ajuta elevul.