Metoda mozaic (jigsaw)
Are ca note caracteristice, pe de o parte :
a) preocuparea diferită a membrilor din acelaşi grup cooperativ
b) o anumită dinamică a grupurilor formate ad-hoc în fiecare grup, fiecare membru are rangul de „expert” într-un anumit aspect al subiectului de studiat. Astfel se ajunge la acoperirea completă de către elevi a sarcinilor de predare a subiectului întreg .
O schemă de principiu a folosirii
metodei mozaic (în realitate, sunt
utilizabile mai multe variante), ar putea fi următoarea :
Pasul 1
: după ce împarte textul de studiat în părţi cu o anumită semnificaţie logică
şi „pune în temă” elevii, relativ la conţinutul de studiat, profesorul formează
grupurile cooperative iniţiale (numite grupuri „originare” sau
grupuri-„casă”). Mărimea fiecăru grup este egală cu numărul părţilor în care a
fost fragmentat materialul de învăţat. Le distribuie materialul de lucru, adică textul de studiat. Fiecare fragment al textului poartă un număr de ordine ;
elevii din grup, la fel. Fiecărui elev îi va reveni sarcina să studieze,
fragmentul cu acelaşi număr cu el (elevul 1, fragmentul 1 ; elevul 2,
fragmentul 2 etc.), deci să devină „expert” în conţinutul acelui fragment.
Pasul 2
: se face lectura individuală, fiecare elev străduindu-se să reţină
fragment. care îi revine în sarcină.
Pasul 3:
se reunesc experţii care poartă acelaşi număr (1 cu 1, 2 cu 2 etc.), pentru consultare reciprocă şi aprofundare, în vederea predării care va urma; citesc
materialul împreună, gândesc modalităţi eficiente de predare a materialului şi
modalităţi de verifica înţelegerea materialului de către colegii din grupul
cooperativ.
Pasul 4 : elevii se întorc în grupurile originare
(iniţiale sau grupurile „casă”) pentru a preda şi a verifica. Fiecare îşi va
prezenta partea sa ( 1,2 etc.) în ţâţa celorlalţi
membri. Obiectivul echipei este ca toţi membrii să înveţe tot
materialul prezentat.
Pasul 5 : evaluarea procesului de învățare. Etapa evidențiază, pe de o parte, abilitatea individuală de redare a conținuturilor de către membrii echipei, pe de altă parte, responsabilitatea grupurilor față de însușirea întregului material de către toți membrii. Elevilor li se poate cere să demonstreze în mai multe feluri că au învățat ( de exemplu, printr-un test , prin răspunsuri orale la întrebări, printr-o prezentare a materialului predat de colegi). (Moise Constantin , Seghedin Elena , 2009 , p. 384 )
Este foarte important ca profesorul să monitorizeze predarea, pentru a fi sigur că informația se transmite corect şi că poate servi ca punct de plecare pentru întrebări, dezbateri sau o nouă activitate de învăţare. Dacă grupurile de experţi se împotmolesc, profesorul poate să le ajute, pentru a se asigura că acestea înţeleg corect şi pot transmite mai departe informaţiile.
Utilizarea la clasă
a acestei metode poartă întreaga gamă de avantaje ale învăţării prin cooperare (răspunderea individuală
faţă de învăţare, exersarea unor roluri, comunicarea directă între elevi,
formarea capacităţii de a formula şi a adresa întrebări, respectul față de capacitățile intelectuale ale celorlalţi etc.). Trebuie precizat şi faptul că,
în urma exersării rolurilor distribuite într-un grup, elevii devin tot mai
eficienţi în această activitate de interînvăţare, astfel că elementul timp (considerat adesea de către profesori un dezavantaj, deoarece folosirea unui mozaic poate însemna acoperirea integrală a
celor celor 45 de minute destinate lecţiei) devine tot mai bine valorificat. (Moise
Constantin , Seghedin Elena , 2009 , p.
385 )
Bibliografie
Moise Constantin
, Seghedin Elena Metodele de învățământ. In C. Cucoș ( coord. ),
Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice , Polirom
2009 , pag . 384-385
Comentarii
Trimiteți un comentariu